Viziunea Comisiei Europene privind EDUCATIA SI FORMAREA ADULTILOR

Potrivit definitiilor furnizate de Comisia Europeana “Educatia formala a adultilor“ semnifica, în general, activitati de învatare ce conduc la diplome si certificate echivalente acelora care ar putea fi obtinute în sistemul scolar sau în cel al învatamântului superior. Termenul de “educatie formala a adultilor“ poate include o gama larga de activitati de învatare.

Definitii ale învatarii formale, non-formale si informale
La nivel european, exista în prezent doua lucrari principale terminologice de referinta care acopera învatarea formala, non-formala si informala: doua editii ale unui glosar realizat de Cedefop (Cedefop, 2004 si 2008) si manualul Clasificarea Activitatilor de Învatare (CLA) realizat de Eurostat (Eurostat, 2006).

Glosarul produs de catre Cedefop cuprinde o selectie de 100 termeni utilizati în domeniul politicilor de educatie si formare din Europa. Conform acestui glosar:

· Învatarea formala
Învatarea care apare într-un mediu organizat si structurat (si anume în cadrul unei institutii educationale sau de formare sau la locul de munca) si este în mod explicit denumita învatare (în ceea ce priveste obiectivele, timpul si resursele). Educatia formala este intentionata din perspectiva persoanei care învata. În general are drept rezultat validarea si certificarea.

· Învatarea non-formala
Învatarea încorporata în activitati planificate care nu sunt în mod explicit menite sa constituie învatare (în ceea ce priveste obiectivele, timpul de învatare sau suportul educational). Învatarea non-formala este intentionata din perspectiva persoanei care învata.

· Învatarea informala
Învatarea rezultata în urma activitatilor zilnice legate de munca, familie sau timp liber. Nu este organizata sau structurata în ceea ce priveste obiectivele, timpul sau suportul educational. Învatarea informala este în majoritatea cazurilor neintentionat din perspectiva persoanei care învata.

 

Manualul Eurostat Clasificarea Activitatilor de Învatare (CLA) defineste:

· Educatia formala
Educatia oferita în cadrul sistemului de scoli, licee, universitati si alte institutii educationale care constituie în mod normal o scara “continua“ de educatie completa pentru copii si tineri, în general începând de la vârsta de cinci sapte ani si continuând pâna la 20 sau 25 ani. În unele state, segmentele superioare ale acestei “scari“ sunt reprezentate de programe organizate mixte de angajare cu norma partiala si participare cu frecventa redusa în cadrul sistemului standard de scoli si universitati: astfel de programe sunt cunoscute în mod curent în aceste state drept “sistemul dualist“ sau prin termeni asemanatori.

· Educatia non-formala
Orice activiati educationale organizate si sustinute care nu corespund în mod exact definitiei de mai sus a educatiei formale. Educatia non-formala poate prin urmare sa se desfasoare atât în interiorul cât si în exteriorul institutiilor educationale, si se adreseaza persoanelor de toate vârstele. În functie de contextele statale, poate cuprinde programe educationale pentru a asigura alfabetizarea adultilor, educatie de baza pentru copiii din afara scolilor, aptitudini de viata, aptitudini de munca si cultura generala. Programele de educatie non-formala nu respecta în mod obligatoriu sistemul “scarii“ si pot avea durate diferite.

· Învatarea informala
Învatare intentionata, dar mai putin organizata si mai putin structurata. Ea poate cuprinde, de exemplu, evenimente de învatare (activitati) care apar în cadrul familiei, la locul de munca si în viata de zi cu zi a fiecarei persoane, orientate spre sine, spre familie sau motivate social .

· Învatarea aleatorie
Învatare neintentionata. Educatia aleatorie este exclusa din observatiile statistice.

Când se compara cele doua tipuri de definitii, pot fi observate unele diferente conceptuale între învatarea formala, non-formala si informala.
Conform glosarului Cedefop (Cedefop, 2008), conceptul de învatare formala este relativ vast:

  • învatarea formala cuprinde activitati care se desfasoara “într-un mediu organizat si structurat“ care au “drept scop în mod explicit învatarea“. În comparatie cu aceasta, învatarea non-formala este “inclusa”.
  • în activitati planificate“, dar aceste activitati “nu au drept scop în mod explicit învatarea“. Acest fapt înseamna ca în cadrul acestui concept, învatarea formala corespunde nu numai programelor scolare sau academice ce conduc la principalele calificari nationale (de ex. certificatul de absolvire al liceului, diploma de licenta etc.) dar de asemenea si unor activitati variate de educatie si formare pe termen scurt ce conduc la diverse tipuri de certificari.

Definitia educatiei formale inclusa în manualul Clasificarea Activitatilor de Învatare este mai restrictiva. Pe baza acestei definitii, este posibil sa deducem faptul ca educatia formal corespunde programelor ce conduc la principalele calificari nationale scolare si academice, în timp ce educatia pe termen scurt si cursurile de formare asociate diverselor tipuri de certificari, intra sub incidenta conceptului de educatie non-formala (de ex. cursurile pentru alfabetizarea adultilor).

O alta diferenta între cele doua seturi de definitii este legata de învatarea informala. Glosarul Cedefop defineste învatarea informala drept învatarea care “este în majoritatea cazurilor neintentionata din perspectiva persoanei care învata“, în timp ce manualul Eurostat defineste acelasi termen drept învatarea “intentionata, dar […] mai putin organizata si mai putin structurata“. Cu privire la învatarea neintentionata, Eurostat introduce un termen suplimentar “învatarea aleatorie“ si exclude acest tip de învatare din observatiile statistice.

Desi diferentele anterior mentionate privind învatarea formala, non-formala si informala pot parea destul de semnificative, sunt în principal legate de faptul ca fiecare din cele doua documente a fost creat din motive diferite. Manualul Eurostat a fost realizat pentru a servi drept instrument în alcatuirea si prezentarea statisticilor si indicatorilor comparabili asupra activitatilor de învatare (atât în interiorul statelor individuale cât si pretutindeni în state), în timp ce obiectivul glosarului Cedefop a fost acela de a identifica si a defini termenii cheie pentru întelegerea politicii curente de educatie si formare din Europa.

 

Pentru informatii suplimentare vizitati: http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/index_en.php"; target="_blank">http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/index_en.php